Eram căsătorită de numai trei zile când soțul meu mi-a dat o palmă în fața întregii lui familii

mă întorc în copilărie.

— Iartă-mă, mamă, am șoptit.

— Pentru ce să te iert?

— Pentru că am crezut că familia lui este mai bună decât a noastră.

Mama m-a privit surprinsă.

— Ana, noi nu am vrut niciodată să fii cu un om bogat. Am vrut să fii cu un om bun.

Am izbucnit în plâns.

— Știu.

— Atunci nu mai plânge pentru că ai plecat. Bucură-te că ai putut pleca.

Am petrecut câteva zile acasă. Dimineața o ajutam pe mama în grădină, iar după-amiaza stăteam cu tata pe prispa casei, ascultând poveștile lui despre recolte și despre vecinii din sat.

Nu aveam camere luxoase, mobilier scump sau candelabre uriașe.

Dar nimeni nu mă întreba dacă meritam să stau la masă.

Într-o seară, tata a pregătit mămăligă cu brânză și smântână. Ne-am așezat toți trei în bucătărie, iar mama mi-a pus în farfurie prima porție.

— Mănâncă, fata mea. Ai slăbit.

Am privit farfuria