documentele înainte.
Zâmbetul i-a dispărut.
— Nu începe iar, Ana. Sunt acte pregătite de profesioniști.
— Tocmai de aceea n-ar trebui să fie o problemă să le citesc.
M-a privit câteva secunde, apoi a pus cafeaua pe noptieră.
— Bine. Le citești la notar. Dar te rog să nu mă faci de râs în fața oamenilor.
După ce a ieșit, am încuiat ușa dormitorului și am sunat-o pe prietena mea, Ioana Dumitrescu. Ne cunoscuserăm la magazinul din București, unde lucraserăm împreună aproape cinci ani. Ioana terminase Facultatea de Drept și lucra acum într-un cabinet de avocatură.
— Ana? Ce s-a întâmplat? Ai o voce îngrozitoare.
Am început să-i povestesc. Mai întâi despre insultele soacrei, apoi despre palmă, despre discuția auzită pe hol și despre vizita la notar.
Când am terminat, Ioana nu a răspuns imediat.
— Ascultă-mă cu mare atenție, mi-a spus în cele din urmă. Nu semna absolut nimic până nu vezi documentele și





Comments