că da.
După câteva minute, a adăugat:
— Mamă?
— Da?
— Tata a spus că îi pare rău.
— Știu.
— Dar dacă îți pare rău nu înseamnă că se repară, nu?
Am strâns volanul.
— Nu. Uneori înseamnă doar că începi să înțelegi ce ai stricat.
Mihai dădu din cap.
La aproape un an după ziua aceea, am zburat din nou.
Doar eu și Mihai.
De data aceasta spre Roma.
Când s-a întors de la toaleta avionului, s-a oprit lângă scaunul meu.
Pentru o fracțiune de secundă, inima mi-a sărit din piept.
Apoi a zâmbit.
— Mamă, pot să-mi iau ceva de băut?
Am început să râd.
— Sigur.
S-a așezat lângă mine și și-a sprijinit capul pe umărul meu.
Sub noi erau norii.
Aceiași nori care, cu un an înainte, păruseră să ascundă un om întors dintre morți.
Gabriel nu fusese mort.
Dar nici bărbatul pe care îl așteptasem trei ani nu mai exista.
Poate
Comments