Fiul meu m-a dus „la mare” și m-a lăsat pe o bancă în fața gării din Constanța, cu un sandvici și un bilet: „Iartă-mă, tată, nu mai pot. Nu mă căuta.”

mai puteam, tată! Loredana mă presează, avem datorii și casa aceea stă degeaba!

Am închis ochii.

— Casa aceea nu stă degeaba. Eu locuiesc în ea. Acolo am trăit cu mama ta aproape cincizeci de ani.

— Dacă o vindem, putem să rezolvăm multe probleme. Îți găsim și ție un loc bun.

— Nu ți-am cerut să-mi găsești alt loc. Ți-am cerut doar să mă respecți.

Cătălin a început să-mi spună că făcuse totul pentru binele familiei. Dar eu nu mai puteam să-l ascult.

— Binele cui, Cătălin? Al meu sau al tău?

Nu mi-a răspuns.

În zilele următoare, verificările au arătat că împuternicirea nu fusese autentificată notarial și nu putea fi folosită pentru a vinde legal casa. Era un document privat prezentat agenției pentru a începe demersurile, iar semnătura atribuită mie era contestată.

Agenția a retras anunțul și a încetat colaborarea cu Cătălin. Un potențial cumpărător, care plătise o sumă pentru rezervarea proprietății,