Fiul meu m-a lăsat în fața blocului și mi-a spus prin interfon: «Mamă, nu mai veni neanunțată. Soției mele nu-i place.» Am lăsat coșul lângă ușă și am plecat. Dar când nora mea a aflat ce făcuse, reacția ei a schimbat totul…

plăcinta.

Mirosul de mere și scorțișoară s-a răspândit prin bucătărie.

A tăiat o felie și a gustat.

A rămas câteva secunde nemișcat.

— Ce este? l-am întrebat.

Și-a șters repede ochii.

— E exact ca atunci când eram copil.

I-am mângâiat obrazul.

— Pentru mine, tot copilul meu ai rămas.

De data aceasta n-a mai spus nimic.

M-a îmbrățișat.

După ziua aceea, lucrurile s-au schimbat.

Eu am început să sun înainte să plec spre București.

Nu pentru că mă simțeam musafir.

Ci pentru că Elena voia să știe la ce oră ajung, iar nepotul meu insista să mă aștepte jos.

De fiecare dată când coboram din autobuz, îl vedeam de departe.

Uneori avea mașinuța roșie în buzunar.

Alteori alerga direct spre mine.

— Mamaie, ai venit!

Iar fiul meu?

N-a mai așteptat să ajung eu la interfon.

Coborâa să-mi ia coșul din mână.

Într-o zi i-am spus râzând:

— Lasă-l, mamă, că încă pot.

Mi-a