Sebastian.
Alteori le spun că sunt obosită și că ne vom vedea în altă zi.
Nu se mai supără nimeni pentru asta.
Iar dacă se supără, știu că pot suporta dezamăgirea cuiva fără să-mi încalc propriile limite.
⠀
***
⠀
Într-o duminică, Teodor a venit la mine cu o pungă de cumpărături.
— Mamă, am adus câteva lucruri pentru tine.
M-am uitat surprinsă.
— Ce lucruri?
A scos fructe, pâine, lapte și câteva produse despre care știa că îmi plac.
Am zâmbit.
— Teodor, nu trebuia.
El a râs.
— Știu. Dar am vrut.
M-am uitat la el.
Pentru o clipă, l-am văzut din nou pe băiețelul care îmi aducea flori culese de pe marginea drumului.
Nu pentru că îi cerusem.
Nu pentru că avea nevoie de ceva.
Ci pentru că voia să mă bucure.
Am simțit că mi se umplu ochii de lacrimi.
— Mulțumesc, dragul meu.
S-a apropiat și m-a îmbrățișat.
— Eu îți mulțumesc, mamă.
Am
Comments