dar voiam să pun banii la loc.
— Cât?
— Aproape 5.000 de lei. Restul sunt cheltuieli pentru casă și cumpărături.
— Și de ce nu mi-ai cerut ajutorul?
— Pentru că știam că o să începi cu întrebări. Și poate o să spui că nu ne mai poți ține aici.
Am tras un scaun și m-am așezat. În fața mea stătea omul pentru care lucrasem ani întregi, convins că îi ofer un viitor mai bun.
— Adrian, dacă veneai la mine și îmi spuneai că ai nevoie de bani, poate te ajutam. Dar tu mi-ai luat cardul, mi-ai controlat fiecare cheltuială și m-ai făcut să mă simt vinovat când am cerut bani pentru medicamente.
Corina și-a coborât privirea.
— Nu trebuia să ajungem aici, a spus încet.
— Nu, nu trebuia. Dar ați ajuns pentru că ați confundat ajutorul meu cu dreptul de a-mi lua ce îmi aparține.
Adrian a încercat să-mi spună că măcar el






Comments