Vasile, cu care lucrasem aproape douăzeci de ani. Am stat două ore povestind despre locomotive și despre anii în care ne întorceam acasă obosiți, dar mulțumiți că ne făcuserăm treaba.
Când am ajuns acasă, Adrian m-a întrebat unde fusesem.
— La cafea, cu Vasile.
— Și cât ai cheltuit?
M-am uitat la el fără să mă supăr.
— Adrian, nu mai trebuie să-ți dau socoteală pentru fiecare cafea cumpărată din pensia mea.
A deschis gura să răspundă, apoi s-a oprit.
După două luni, fiul meu a venit într-o seară în sufragerie și s-a așezat lângă mine. Avea în mână dovada unei noi plăți din suma datorată.
— Tată, am început să caut un serviciu mai bine plătit. Corina și-a luat câteva ore suplimentare. Vrem să terminăm cu datoria și să ne mutăm într-un apartament al nostru, când o să putem.
Am dat din cap.
— Mă bucur că v-ați făcut un plan.
A rămas câteva






Comments