I-am donat un rinichi soțului meu după 22 de ani de căsnicie. Trei zile mai târziu, l-am auzit vorbind la telefon cu amanta: «Când ies din spital, casa va fi a ta. Elena face tot ce-i spun. Mi-a dat un rinichi, crezi că n-o să semneze și niște acte?» Am rămas nemișcată în pat.

recomandase să evite efortul și să-și respecte tratamentul.

Când a văzut actele proprietăților mele, s-a încruntat.

— Ce sunt toate astea?

— Spațiile comerciale de pe strada Traian. Și terenul de lângă Ploiești.

— Știam că ai ceva moștenit de la părinți.

— Da. Două spații închiriate de aproape cincisprezece ani și un teren pe care l-am păstrat.

Victor a răsfoit documentele.

— Și cât valorează?

— Destul cât să nu depind financiar de tine.

M-a privit lung.

— De ce nu mi-ai spus niciodată?

— Ți-am spus că am proprietăți. Nu m-ai întrebat niciodată mai mult. Iar eu n-am considerat necesar să mă laud cu ele.

Avocatul a împins spre el un alt document.

— Acesta este contractul de împrumut semnat de dumneavoastră, domnule Victor. Din evidențele disponibile rezultă că o parte importantă din sumă nu a fost restituită. Va trebui să verificăm soldul și eventualele plăți efectuate.

Victor și-a trecut mâna peste frunte.

— Elena, chiar vrei să-mi