— Ia-ți mizeriile înapoi și pleacă! Nu vreau să-mi miroasă casa a țară! Și să nu te mai prind venind aici neinvitată, că data viitoare îți las sacoșele la poartă! Oana a împins cele două sacoșe spre Elena, iar una s-a răsturnat pe treptele blocului

și-a deschis geanta și a scos un plic. Înăuntru se aflau câteva chitanțe și un carnețel în care își notase banii dați familiei în ultimele luni: cumpărături, medicamente pentru copil și o sumă pe care i-o împrumutase Oanei când aceasta îi spusese că nu mai avea bani pentru o rată.

— Nu am venit să vă cer socoteală pentru fiecare leu, a spus ea. Dar nici nu pot să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic. Eu v-am ajutat fiindcă v-am iubit. Nu pentru că aveam obligația să vă salvez de orice hotărâre greșită.

Mihai a luat carnețelul și a început să citească. Și-a dat seama că mama lui contribuise mult mai mult decât își imaginase. În timp ce el îi trimitea soției bani pentru cheltuielile casei, Elena cumpărase în repetate rânduri alimente și lucruri necesare copiilor din propria pensie.

— Oana, tu știai că mama plătise toate astea? a întrebat el.