că, în timp ce eu aveam încredere în tine, tu luai decizii care puteau să-mi schimbe viața fără să mă întrebi.
Andrei a rămas tăcut.
— Am pierdut un soț, i-am spus. Dar era cât pe ce să pierd și casa în care am crescut, pentru că am crezut că omul de lângă mine îmi spune adevărul.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Nu știu dacă mă vei ierta vreodată.
Am privit pe fereastră.
— Poate că într-o zi voi putea privi înapoi fără atâta durere. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne împăcăm.
Andrei a încuviințat.
Ne-am despărțit fără să ridicăm vocea.
Și, când am ieșit din cafenea, am simțit că încheiasem un capitol important din viața mea.
Ce am învățat din acea fotografie
Uneori mă gândesc la dimineața în care am primit mesajul.
La femeia blondă din fotografie.
La Andrei dormind în pat.
La ceasul tatălui meu și la
Comments