povestea familiei mele.
Dar obiectul se întorsese la mine după ce devenise, fără voia lui, un indiciu al minciunilor.
L-am dus la un ceasornicar.
I-am schimbat bateria și i-am curățat mecanismul.
Apoi l-am așezat într-o cutie cu fotografiile părinților mei.
Nu mai voiam să-l asociez cu trădarea.
Voia să rămână ceea ce fusese întotdeauna.
O amintire de la tata.
Ultima conversație cu Andrei
Înainte de finalizarea divorțului, Andrei m-a rugat să discutăm.
Am acceptat să ne întâlnim într-o cafenea.
Părea obosit.
— Elena, îmi pare rău pentru tot.
Am încuviințat.
— Am auzit asta de multe ori.
— Știu. Dar vreau să înțelegi că nu am vrut niciodată să te rănesc.
L-am privit.
— Andrei, faptul că nu ai vrut să mă rănești nu schimbă ceea ce ai făcut.
A coborât privirea.
— Ai dreptate.
Am inspirat adânc.
— Ceea ce m-a durut cel mai tare nu a fost doar fotografia cu Bianca.
— Atunci ce?
— Faptul
Comments