bătrân.
— Nu știu.
— Mi-ar plăcea să mergem să vedem.
Am râs încet.
— Stanislav, avem aproape o sută de ani. Nu știu dacă mai putem face o asemenea călătorie.
— Atunci îi rugăm pe nepoți să ne ajute. Și, dacă nu putem merge, măcar o să aflăm ce se mai găsește acolo.
Emma și Daniel au început să cerceteze istoria cartierului nostru din Varșovia. Au găsit fotografii vechi, hărți și mărturii despre clădirile distruse în timpul războiului.
După câteva săptămâni, au descoperit că pe locul fostelor noastre case se afla acum o mică grădină publică.
Iar în mijlocul ei creștea încă un măr bătrân.
Nu puteau demonstra cu certitudine că era exact copacul copilăriei noastre. Dar locul și imaginile se potriveau atât de bine, încât am rămas amândoi fără cuvinte.
În primăvara următoare, cu sprijinul familiilor și după ce medicii ne-au confirmat că puteam călători în condiții potrivite, am plecat pentru câteva
Comments