în care familia mea părea simplă și întreagă.
Atunci am auzit pași.
Am ridicat privirea și am văzut-o pe mama întorcându-se cu două pahare de cafea.
Privirea i-a coborât imediat spre fotografia din poala mea.
S-a oprit.
Unul dintre pahare i-a alunecat puțin în mână, iar cafeaua fierbinte s-a vărsat pe capac.
— De unde ai asta? a întrebat.
Nu am răspuns imediat.
— Mamă, cine este Emily?
Fața i s-a schimbat complet.
Nu a încercat să pretindă că nu știe. Nu m-a întrebat despre ce vorbesc. A așezat paharele pe un scaun liber și s-a sprijinit de perete.
— Deci ți-a spus, a murmurat.
— Nu. Mi-a scris. Și se pare că tu știai de douăzeci și cinci de ani.
Mama și-a acoperit fața cu palmele.
— Sarah, te rog, nu aici.
— Unde, atunci? Acasă, unde v-ați prefăcut toată viața că nu există nimeni altcineva? La masa unde v-ați certat în fiecare săptămână fără
Comments