imagine care m-a făcut să mă opresc.
Era fotografia făcută în biserică, imediat după ce mama își scosese peruca.
Eu stăteam în rochia albă, cu lacrimi pe obraji.
Mama mă ținea de mână.
În spatele nostru, tata ne privea cu ochii umezi.
Iar Bogdan venea spre mine.
Fotograful surprinsese totul.
— Vreau să înrămez fotografia asta, am spus.
Bogdan a zâmbit.
— Și eu.
Am așezat-o mai târziu pe peretele din sufragerie.
Nu era fotografia clasică a unei mirese perfecte.
Dar era fotografia unei familii care se sprijinise în cel mai greu moment.
După aproape două luni, Rodica a venit la noi acasă.
Nu ne anunțase.
Bogdan a deschis ușa.
— Mamă?
Femeia ținea în mână o cutie mică.
— Pot să intru?
Ne-am așezat în sufragerie.
Rodica a privit fotografia de pe perete.
A rămas tăcută mult timp.
Apoi s-a întors spre mine.
— Andreea, am venit să-mi cer iertare.
Nu mă așteptasem.
Am
Comments