rămas nemișcată.
— Ce am făcut în biserică a fost crud, a continuat ea. M-am gândit mai mult la ce vor spune oamenii decât la ceea ce ai trăit tu.
Vocea i-a tremurat.
— Nu am dreptul să-ți spun cum să arăți. Și nu trebuia să transform ziua voastră într-un moment de rușine.
Bogdan o privea atent.
Rodica a coborât capul.
— Îmi pare rău.
Am respirat adânc.
— Vă mulțumesc că spuneți asta.
A ridicat privirea.
— Mă poți ierta?
Am ezitat.
— Vreau să putem avea o relație bună. Dar am nevoie de timp ca să am din nou încredere în dumneavoastră.
Rodica a încuviințat.
— Înțeleg.
Mi-a întins cutia.
Înăuntru era o ramă simplă, din lemn.
— Nu este un cadou care să repare ce am făcut. Dar m-am gândit că poate ai o fotografie pe care ai vrea să o pui în ea.
Am privit din nou imaginea de pe perete.
— Am deja una
Comments