să fie foarte clar: nu am putut alege eu cui îi va fi dată inima mea. Și nimeni nu mi-a promis că Ana o va primi. Am aflat doar că este pe lista de transplant. Dacă ea este cea care ți-a dat această scrisoare prin mama ei, înseamnă că s-a întâmplat ceva ce nici eu nu puteam ști când am scris-o.”
Am recitit pasajul.
Atunci am înțeles.
Luca pregătise scrisoarea înainte de moarte și îi lăsase instrucțiuni Corinei numai pentru situația în care, prin sistemul medical de alocare și compatibilitate, Ana ajungea într-adevăr să fie beneficiara.
Nu fusese o promisiune romantică imposibilă.
Nu fusese o alegere făcută de familie.
Fusese o coincidență medicală extraordinară, condiționată de compatibilitate și de regulile transplantului.
— Ana știa că Luca voia să fie donator? am întrebat.
— Da. Dar medicii ne-au spus foarte clar că nu exista nicio garanție și că procedura nu putea fi aranjată
Comments