„Îngenunchează și curăță-mi pantofii chiar acum!”

vorbă bună.

O doamnă elegantă, cu bijuterii strălucitoare, a lăsat furculița jos și a spus cu voce tare: —Are dreptate. Banii nu înseamnă nimic fără respect.

Aplauzele au izbucnit din nou, de data aceasta mai puternice.

Charles, prins între furie și rușine, s-a ridicat în picioare. Dar înainte să poată spune ceva, unul dintre prietenii lui a murmurat: —Las-o baltă, Charles… ai pierdut.

Pentru el, acele cuvinte au fost mai dureroase decât orice replică. S-a întors brusc, și-a luat haina și a ieșit grăbit, fără să privească înapoi.

Amara a rămas acolo, privind ușa prin care dispăruse. Sala era acum în picioare, aplaudând-o. Pentru prima dată, nu mai era doar o chelneriță. Era un simbol.

Un bărbat în vârstă, cu accent românesc, s-a apropiat și i-a spus: —Ai făcut ceea ce noi, cei mai mulți, nu avem curajul să facem. Să spui „Nu”.

Amara a zâmbit pentru prima dată în