Judecătorul Richard Collins și-a scos ochelarii și i-a așezat încet pe birou.

nevoie.”

Walter a citit cuvintele de trei ori.

Apoi a început să plângă.

— Nu merit atâta bunătate.

Thomas s-a ridicat.

— Cred că toți avem nevoie de puțină bunătate, domnule Miller. Dar avem nevoie și să facem lucrurile corect.

În ziua următoarei înfățișări, sala de judecată era mai aglomerată decât prima dată.

Walter venise îmbrăcat într-un costum gri, vechi, dar îngrijit. Margaret îi călcase cămașa, iar Emily îi adusese o cravată albastră.

— Arătați foarte elegant, domnule Miller, îi spusese ea.

Walter zâmbise.

— La vârsta mea, copilă, orice dimineață în care reușesc să-mi leg cravata este un succes.

În sală se aflau Emily, Margaret, Thomas și câțiva oameni care veniseră să-l susțină.

Judecătorul Collins a examinat documentele suplimentare, inclusiv informațiile privind sănătatea lui Walter, repararea prejudiciului și pozițiile părților.

Procurorul a confirmat că fusese negociată o soluție care permitea evitarea unei pedepse privative de libertate, sub rezerva aprobării instanței și a respectării