Judecătorul Richard Collins și-a scos ochelarii și i-a așezat încet pe birou.

bani.

S-a așezat la masă.

— Am venit să vă spun că prejudiciul magazinului a fost acoperit prin contribuții voluntare și printr-un acord aprobat de companie. Avocatul dumneavoastră a primit documentele.

Walter l-a privit neîncrezător.

— Nu înțeleg.

— Nu mai există o sumă restantă pe care magazinul să v-o solicite.

Bătrânul și-a dus mâna la piept.

— Dar eu am luat lucrurile acelea.

— Știu.

— Și am greșit.

— Știu și asta.

Thomas a făcut o pauză.

— Domnule Miller, nu am venit să vă spun că ceea ce ați făcut a fost în regulă. Nu a fost. Dar vreau să știți că oamenii din magazin nu vă urăsc.

Walter și-a șters ochii.

— Eu credeam că mă disprețuiesc.

— Nu. Mulți dintre ei au fost îngrijorați pentru dumneavoastră.

Thomas i-a întins plicul.

Înăuntru era o felicitare semnată de angajații magazinului.

Pe prima pagină scria:

„Vă dorim sănătate și liniște. Vă rugăm să cereți ajutor atunci când aveți