judecat pentru furt.
Walter și-a acoperit fața cu o mână.
— Tocmai de aceea te-am rugat să nu vii, a șoptit el.
Emily Parker nu înțelegea nimic.
Venise la tribunal pentru că Margaret o sunase în acea dimineață și îi spusese că bătrânul ei vecin avea nevoie de cineva care să-l încurajeze.
Nu-i explicase de ce.
Nu-i spusese că numele ei avea să fie rostit în fața judecătorului.
Și, mai ales, nu-i spusese că viața ei era legată de o poveste începută cu aproape patru ani în urmă.
După pauză, Margaret a fost chemată să depună mărturie. Judecătorul a acceptat ca scrisoarea să fie prezentată prin procedura corespunzătoare, iar avocatul lui Walter a primit o copie.
Femeia a desfăcut hârtia.
Era îngălbenită la margini, iar scrisul tremurat părea să fi fost așternut de o mână care obosise de multe ori înainte să termine.
Margaret și-a dres glasul.
— Scrisoarea este de la
Comments