Judecătorul Richard Collins și-a scos ochelarii și i-a așezat încet pe birou.

Walter. Mi-a dat-o acum trei săptămâni și mi-a spus să o păstrez în cazul în care i se întâmplă ceva.

— Ce scrie în ea? a întrebat judecătorul.

Margaret a început să citească.

„Dragă Margaret,

Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că nu am mai reușit să țin lucrurile sub control. Te rog să nu mă judeci prea aspru. Știu că am făcut ceva greșit și știu că un om nu poate îndrepta o nedreptate comițând alta.

Dar vreau să-ți spun de ce mi-a fost atât de greu să mă opresc.

În urmă cu patru ani, într-o dimineață de noiembrie, am căzut pe trotuar, la două străzi de casă. Îmi amintesc frigul. Îmi amintesc cum încercam să respir și nu reușeam. Îmi amintesc oamenii care treceau pe lângă mine.

Unii se uitau.

Alții grăbeau pasul.

O femeie s-a oprit.

Avea o geacă subțire și o pungă de cumpărături. Nu o cunoșteam. S-a