tatăl lor.
Problema dintre noi era problema noastră.
Partea care l-a șocat cu adevărat nu a fost despărțirea.
A fost faptul că viața mea nu s-a prăbușit fără el.
Încet, am început să-mi construiesc una nouă.
După aproximativ un an, lucram cu normă întreagă.
Nu câștigam cât Adrian.
Nici pe aproape.
Dar nu mai conta.
Mergeam uneori la înot.
Nu pentru a-mi „repara” corpul.
Corpul acela purtase unsprezece sarcini.
Merita mai degrabă grijă decât pedeapsă.
Am început să-mi cumpăr haine care îmi plăceau.
Am ieșit la cafea cu foste colege.
Am citit din nou.
Și într-o zi am avut o conversație întreagă în engleză cu un client străin.
După ce am închis apelul, am rămas privind monitorul.
Apoi am început să râd.
„Nici măcar engleza n-a fost în stare s-o învețe.”
Dacă Adrian m-ar fi văzut atunci…
Într-o după-amiază a venit să-i ia pe cei mici.
M-a găsit în bucătărie
Comments