se odihnească. Ne-a adus mâncare. Ne-a ajutat să găsim un medic specialist.
Am început să tremur.
— Nu am știut nimic.
— Știu.
Vanessa a inspirat adânc.
— Iar când tata a murit, Diane a fost la înmormântare.
Mi-am amintit acea zi.
Diane plecase de acasă îmbrăcată în negru. Îmi spusese că merge la o înmormântare și mă întrebase dacă vreau să o însoțesc.
Refuzasem.
Îi spusesem că am o ședință importantă.
Acum înțelegeam.
— De ce nu mi-a spus?
Vanessa m-a privit cu o tristețe profundă.
— Pentru că știa că nu vrei să auzi.
Nu am mai putut vorbi.
În mintea mea au început să se deruleze treizeci și opt de ani de căsnicie.
Diane care mă aștepta noaptea când întârziam.
Diane care îmi aducea medicamentele când eram bolnav.
Diane care își vânduse câteva bijuterii moștenite de la mama ei în perioada în care îmi pierdusem serviciul.
Diane care îmi spusese mereu că
Comments