cănile pe masă, sora mea s-a uitat la mine și a zâmbit.
⠀
— Nu te mai sperie?
⠀
Am privit cana.
⠀
Mi-am amintit de Daniel.
⠀
De sticluța închisă la culoare.
⠀
De medicul care se făcuse alb ca varul.
⠀
De întrebarea lui:
⠀
„Soțul dumneavoastră știe că sunteți aici?”
⠀
Am inspirat adânc.
⠀
— Uneori, încă mă gândesc la ce s-a întâmplat.
⠀
Elena mi-a strâns mâna.
⠀
— Este firesc.
⠀
Am zâmbit.
⠀
— Dar acum știu ce beau. Știu cine mi-a pregătit ceaiul. Și, mai ales, știu că pot să spun nu.
⠀
Am ridicat cana.
⠀
Era caldă.
⠀
Mirosea a tei.
⠀
Și, pentru prima dată după foarte mult timp, nu mai simțeam frică.
⠀
La 64 de ani, crezusem că am găsit dragostea vieții mele într-un bărbat cu treizeci și trei de ani mai tânăr. Nu diferența de vârstă fusese problema. Ci faptul că omul în care aveam cea mai mare încredere îmi ascundea adevărul în fiecare seară, chiar în cana
Comments