care fusesem.
⠀
Pentru încrederea pe care o oferise atât de ușor.
⠀
Pentru lunile în care crezuse că este iubită, când de fapt era mințită.
⠀
Am pus scrisoarea în dosarul avocatului.
⠀
Nu i-am răspuns.
⠀
Nu aveam nimic de spus.
⠀
Un an mai târziu, locuiam într-o casă mică, lângă Brașov.
⠀
Nu într-o vilă luxoasă.
⠀
Nu într-un loc plin de marmură și mobilier scump.
⠀
Ci într-o casă cu o grădină frumoasă, câțiva pomi fructiferi și o verandă pe care puteam să-mi beau ceaiul dimineața.
⠀
Mă trezeam devreme.
⠀
Îmi pregăteam singură micul dejun.
⠀
Îmi udam florile.
⠀
Citeam.
⠀
Și, din când în când, mergeam să le citesc povești copiilor de la o bibliotecă din apropiere.
⠀
Eram din nou profesoara Margareta.
⠀
Femeia care iubea cărțile.
⠀
Care râdea din toată inima.
⠀
Care se bucura de lucrurile simple.
⠀
Într-o seară, Elena a venit în vizită.
⠀
Ne-am așezat pe verandă.
⠀
I-am pregătit un ceai de tei.
⠀
Când am pus
Comments