deveni apăsătoare.
Apoi se auziră pași pe hol.
Emily încremeni.
Clanța se mișcă.
— George?
Era Lauren.
Emily își ascunse telefonul.
Ușa se deschise.
Lauren purta halatul alb de mătase și ținea în mână o tavă.
Pe ea era cana mea.
— Emily? întrebă ea. Ce faci aici la ora asta?
— M-a rugat să caut un dosar, am spus.
Nu știu de unde mi-a venit minciuna.
Lauren zâmbi.
— La unsprezece noaptea?
— Mi-am amintit de niște documente.
Privirea ei trecu de la mine la Emily.
— Atunci sper că le-ai găsit.
Puse cana pe birou.
— Bea cât e cald, dragule.
Am ridicat-o.
Emily mă privea.
Am dus-o aproape de gură.
Lauren nu-și lua ochii de la mine.
Atunci am tușit intenționat și am vărsat puțin pe cămașă.
— La naiba.
— George!
M-am ridicat.
— Mă schimb.
Am luat cana cu mine.
În baie, am turnat o parte din lichid într-un recipient steril pe care îl aveam
Comments