într-un dulap pentru analize.
Restul l-am aruncat.
Când m-am întors, Lauren zâmbea din nou.
— Ai băut?
— Tot.
M-a sărutat pe obraz.
În noaptea aceea m-am prefăcut că dorm.
Lauren a stat lângă mine aproape douăzeci de minute.
Apoi s-a ridicat.
Am auzit ușa dormitorului.
Am așteptat.
După câteva minute am coborât și am găsit-o pe Emily în spălătorie.
I-am întins recipientul.
— Mâine dimineață îl duci la un laborator privat.
I-am dat bani și numărul avocatului meu.
— Și dacă mi se întâmplă ceva, îl suni pe el. Nu pe Lauren.
Emily mă privi speriată.
— Domnule George, trebuie să plecați din casă.
— Nu încă.
— De ce?
Pentru că în acel moment înțelesesem ceva.
Dacă plecam fără dovezi, Lauren putea susține că un bătrân confuz își acuza soția fără motiv.
Trebuia să aflu adevărul.
A doua zi am sunat-o pe Sarah.
Nu mai vorbiserăm normal de luni întregi.
— Tată?
— Am nevoie de tine.
Comments