PIN. Chiar acum.”
Am zâmbit.
În ziua aceea, crezusem că tata încerca doar să-mi protejeze banii.
Dar acum înțelegeam că făcuse ceva mai important.
Mă ajutase să pun o limită.
O limită între viața pe care o construisem și omul care ajunsese să creadă că tot ce era al meu i se cuvenea.
La scurt timp după aceea, am primit vestea că anumite proceduri împotriva lui Julian și a persoanelor implicate în tranzacțiile investigate ajunseseră la hotărâri definitive. Instanțele stabiliseră răspunderea pentru faptele dovedite, iar compania mea continua recuperarea sumelor recunoscute prin hotărârile aplicabile.
Nu am sărbătorit.
Nu am trimis nimănui mesaje răutăcioase.
Nu am căutat fotografii cu Julian ca să văd cât de rău îi merge.
Am închis dosarul, l-am așezat în dulap și mi-am continuat ziua.
În acea seară, am ieșit la cină cu tata.
Am ales un restaurant mic, fără șampanie scumpă, fără bijuterii expuse și fără
Comments