cheltuieli comerciale obișnuite.
Dar tata evidențiase anumite detalii cu un marker galben.
Aceleași adrese.
Aceleași persoane de contact.
Facturi cu descrieri aproape identice.
Și, cel mai important, aprobări făcute prin contul de utilizator al lui Julian.
Am simțit cum mi se răcește sângele.
— Nu înțeleg. Julian nu avea dreptul să aprobe plăți de asemenea valoare.
— Pe hârtie, nu. Dar cineva i-a acordat acces suplimentar.
Am ridicat privirea.
— Cine?
Tata m-a privit cu tristețe.
— Tu, Sloane.
Am clătinat imediat din cap.
— Nu. Nu aș fi făcut niciodată asta.
— Îți amintești de documentele pe care ți le-a adus acum aproape doi ani, când erai internată pentru operația la genunchi?
Am rămas nemișcată.
Îmi aminteam.
Julian venise la spital cu un buchet imens de flori și un teanc de documente. Îmi spusese că erau niște actualizări administrative pentru companie, necesare deoarece eu urma să lipsesc câteva săptămâni.
Semnasem fără să citesc totul.
Aveam
Comments