el, punându-i o mână pe umăr.
Ioana a simțit un fior rece pe șira spinării.
— Da… doar… e greu, a spus ea, încercând să-și controleze vocea.
A strâns plicul în geantă, fără să-l mai privească.
— Mergem acasă? a întrebat el.
— Mai stau puțin, a răspuns ea.
Andrei a ezitat o secundă, apoi a dat din cap și a plecat spre mașină.
Ioana a așteptat câteva minute. Apoi s-a ridicat, dar nu a mers spre mașină.
A ieșit din cimitir și a luat primul taxi.
— La poliție, vă rog.
Șoferul a întors capul surprins, dar nu a zis nimic.
Drumul i s-a părut interminabil.
La secție, vocea i-a tremurat când a început să povestească. A arătat scrisoarea, documentele.
Polițistul s-a încruntat.
— Doamnă, dacă ce spuneți se confirmă, e foarte grav.
Au început verificările.
Zilele următoare au fost un coșmar. Andrei a încercat să o convingă că e o neînțelegere, apoi a
Comments