La trei luni după ce divorțasem de singura femeie pe care o iubisem vreodată

că șase ani de căsnicie au fost o minciună.

Mi-am acoperit fața cu mâinile. Aș fi vrut să pot șterge ziua aceea din trecutul nostru, dar știam că nu era posibil.

— Ana, trebuie să-ți spun adevărul.

— Atunci spune-l. Fără să mă protejezi de el.

Am inspirat adânc și i-am povestit totul. Despre fotografiile primite, despre amenințări, despre frica de a o pierde și despre hotărârea mea de a o face să mă urască pentru a o îndepărta.

Ana m-a ascultat fără să mă întrerupă. Când am terminat, lacrimile îi curgeau pe obraji, dar vocea îi era fermă.

— Și nu te-ai gândit nicio clipă să-mi spui ce se întâmplă?

— M-am gândit. Dar mi-a fost teamă că vei refuza să pleci.

— Pentru că aș fi vrut să aleg singură, Luca. Aș fi vrut să știu că sunt în pericol și să decid ce fac cu viața mea.

Am încuviințat.

— Știu. Am greșit.

—

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy