periodice și supravegherea atentă a sarcinii. După externare, s-a mutat temporar la prietena ei, Ioana, care o ajuta cu treburile zilnice.
Am întrebat-o dacă avea nevoie de sprijin financiar sau de transport la consultații. Mi-a spus că prefera să-și păstreze independența, dar că puteam contribui la cheltuielile legate de copil și că mă va anunța când va dori să particip la o consultație.
Am acceptat fără să insist.
La prima ecografie la care m-a invitat, am ajuns cu douăzeci de minute mai devreme. Stăteam pe un scaun din sala de așteptare, îmbrăcat într-un pulover simplu, și îmi frecam palmele de emoție.
Ana a venit însoțită de Ioana. Când m-a văzut, a zâmbit ușor.
— Ai ajuns deja?
— Nu voiam să întârzii.
— Nu trebuie să fii atât de speriat, Luca.
Am râs scurt.
— Cred că sunt mai speriat decât am fost vreodată.
În cabinet, medicul ne-a arătat imaginile ecografice și ne-a explicat
Comments