Ana m-a sunat înainte de răsărit.
— Luca, cred că a venit momentul.
M-am ridicat atât de repede din pat, încât am răsturnat paharul cu apă de pe noptieră.
— Vin imediat. Ești bine?
— Sunt bine, dar am început să am contracții. Ioana este aici și mergem la maternitate. Ne vedem acolo.
Am ajuns înaintea lor și le-am așteptat la intrare. De data aceasta nu erau mașini negre, oameni înarmați sau ordine strigate pe coridoare. Eram doar eu, cu o geantă în care pusesem documentele și lucrurile pe care Ana mă rugase să le aduc.
Travaliul a durat multe ore. Ana a fost curajoasă, dar și speriată, iar eu am încercat să-i fiu alături fără să mă prefac că știu mai bine decât ea ce are nevoie.
La un moment dat, mi-a strâns mâna atât de puternic, încât am simțit că îmi amorțesc degetele.
— Luca, dacă îmi mai spui o dată să
Comments