respir, te dau afară din salon!
Am izbucnit în râs, iar ea a zâmbit printre contracții.
— Bine. Nu mai spun nimic.
— Asta ar fi o schimbare binevenită.
Câteva ore mai târziu, s-a născut fiica noastră.
Am auzit primul ei plâns și am simțit cum lumea întreagă se oprește. Medicul ne-a spus că fetița era bine, iar când am văzut-o pentru prima dată, înfășată într-o păturică, am început să plâng fără să încerc să mă ascund.
Ana o ținea în brațe și o privea cu o expresie pe care nu o voi uita niciodată.
— Este frumoasă, am șoptit.
— Da, a răspuns Ana. Este.
— Te-ai gândit la un nume?
Mi-a zâmbit.
— Maria. După bunica mea.
Am privit chipul micuț al fetiței.
— Maria, am repetat. Îmi place foarte mult.
Când Ana mi-a întins copilul, am ezitat. Nu ținusem niciodată în brațe un nou-născut și mă temeam să nu fac ceva greșit.
— Susține-i capul,
Comments