cu două cești de cafea în față.
— Luca, vreau să vorbim despre noi, mi-a spus.
Am simțit cum inima începe să-mi bată mai repede.
— Te ascult.
— Nu pot să uit ce s-a întâmplat. Nu pot să șterg ziua divorțului și nici lunile în care am crezut că nu m-ai iubit niciodată.
Am încuviințat.
— Știu.
— Dar am văzut și ce ai făcut de atunci. Nu ai încercat să mă obligi să mă întorc. Ai respectat limitele pe care le-am stabilit și ai fost prezent pentru Maria.
Am rămas tăcut, temându-mă să sper.
— Nu îți promit că vom redeveni soț și soție, a continuat ea. Dar cred că aș vrea să încercăm să ne cunoaștem din nou. Fără secrete. Fără oameni înarmați la ușă. Fără decizii luate în numele meu.
Mi-am coborât privirea, încercând să-mi stăpânesc emoția.
— Asta îmi doresc și eu, Ana.
— Atunci putem începe cu o cină. Doar noi doi.
Comments