Și fără promisiuni grandioase.
Am zâmbit.
— O cină mi se pare un început bun.
În seara aceea, după ce am plecat, m-am oprit pentru câteva minute în fața blocului. Am privit ferestrele apartamentului Anei și m-am gândit la omul care fusesem cu un an în urmă.
Atunci crezusem că iubirea înseamnă să fii suficient de puternic încât să controlezi orice pericol. Crezusem că pot proteja o femeie distrugându-i încrederea și luând decizii în locul ei.
Acum înțelegeam cât de greșit fusese totul.
Nu știam dacă Ana avea să mă iubească din nou. Nu știam dacă vom avea vreodată o altă nuntă sau dacă vom rămâne doar doi oameni care își cresc împreună copilul.
Dar știam că nu voi mai confunda niciodată iubirea cu dreptul de a controla viața altcuiva.
Cu trei luni după divorț, primisem un telefon care îmi schimbase viața. Auzisem că Ana era inconștientă, că suferise o lovitură
Comments