Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

existaseră.

Fuseseră ani reali din viața mea, chiar dacă nu cunoșteam toate lucrurile care se petreceau în spatele lor.

Am luat câteva haine, cărțile mele preferate și o cutie cu scrisorile bunicii. Înainte să plec, am trecut prin bucătărie și am observat o listă de cumpărături prinsă de frigider.

Era scrisul meu.

„Lapte, pâine, cafea, lămâi.”

O listă obișnuită, dintr-o viață pe care o considerasem obișnuită.

Am desprins hârtia și am aruncat-o la coș.

Apoi am ieșit.

Nu m-am mai întors.

Divorțul s-a încheiat după mai multe luni, iar investigațiile privind documentele au continuat separat. Apartamentul bunicii a rămas în proprietatea mea. Nu fusese vândut și nu exista nicio tranzacție valabilă prin care să-l fi pierdut.

Într-o dimineață de primăvară, am mers acolo pentru prima dată după aproape un an.

Am deschis ferestrele și am lăsat aerul proaspăt să intre. Apartamentul mirosea a lemn vechi și a lavandă, exact cum