Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

Nu voi pleca în vacanță. Am nevoie de timp și nu vreau să discutăm față în față în acest moment.”

Răspunsul lui a venit aproape instantaneu.

„Ce înseamnă asta? Ce ți-a spus mama ta?”

Nu am răspuns.

Când am ajuns la mama, m-a întâmpinat în prag și m-a strâns atât de tare în brațe, încât aproape nu mai puteam respira.

— Slavă Domnului că ești bine!

Am început să plâng. Până atunci reușisem să mă țin tare, dar în brațele ei mi-am dat seama cât de speriată fusesem.

— Mamă, dacă nu te sunam…

— Nu te gândi acum la asta. Ești aici. Asta contează.

Ne-am așezat în sufragerie, iar mama mi-a arătat toate fotografiile. Pe lângă pașaportul suspect și împuternicirea cu semnătura mea, găsise o copie după un antecontract și mai multe pagini de corespondență.

Una dintre ele conținea un mesaj trimis de Dragoș către Radu Ionescu.

„Elena va fi plecată din