Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

și a solicitat sprijinul personalului responsabil. Nu mi-a cerut să-i povestesc întreaga căsnicie. Mi-a oferit doar un scaun și un pahar cu apă.

Telefonul a început să sune.

Dragoș.

Am lăsat apelul să se încheie.

Apoi a venit un mesaj.

„Unde ești? Te caut de zece minute. Nu este amuzant.”

După alte două minute:

„Elena, răspunde. Trebuie să discutăm.”

Și apoi:

„Dacă mama ta a intrat în lucrurile mele, avem o problemă.”

Am privit ultimul mesaj și am simțit un fior. Nu îi spusesem că mama găsise ceva în sertar. Nu îi spusesem nici măcar că verificase documentele.

El știa deja ce putea fi descoperit.

Am făcut capturi de ecran și i le-am trimis Ioanei.

O oră mai târziu, eram într-un taxi, în drum spre locuința mamei. Dragoș continua să mă sune, dar nu răspundeam. Îi trimisesem doar un mesaj scurt, după ce mă sfătuisem cu Ioana.

„Sunt în siguranță.