Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

țară de miercuri până luni. Vineri putem finaliza ce am discutat. Important este să nu apară întrebări înainte de plecare.”

Mi-am acoperit gura cu palma.

Sub mesaj se afla răspunsul lui Radu.

„Trebuie să rezolvăm problema documentului de reprezentare. Fără actele corecte nu putem merge mai departe.”

Am privit-o pe mama.

— Deci nici măcar nu erau siguri că pot face asta.

— Nu știu, draga mea. Dar încercau ceva.

Mai era o pagină. O listă cu sume, date și numele unor firme pe care nu le recunoșteam. În dreptul uneia apărea o datorie de aproape 480.000 de lei.

Am simțit cum mi se strânge stomacul.

Dragoș îmi spusese întotdeauna că afacerea lui merge bine. Avea o firmă de consultanță și, deși veniturile lui oscilau, nu îmi vorbise niciodată despre datorii serioase.

Cu două luni înainte își cumpărase un ceas scump. Cu trei săptămâni înainte rezervase vacanța noastră aniversară la un hotel