M-am căsătorit cu pacienta mea aflată pe moarte, deși știam că mai avea doar trei zile de trăit

fotografie a doamnei Clara.

M-am apropiat și am trecut cu degetele peste rama ei.

— Nu am apucat niciodată să-i mulțumesc cum trebuie, am spus.

Elena a zâmbit trist.

— Cred că știa cât de mult a însemnat pentru tine.

Am scos cheia din buzunar și am introdus-o în broasca sertarului din dreapta.

S-a deschis imediat.

Înăuntru se afla un dosar gros, legat cu o panglică albă. Deasupra lui era un bilețel.

„Lucas, promite-mi că nu vei plânge înainte să ajungi la ultima pagină. Bine, bine, știu că este imposibil. Dar măcar încearcă. Cu drag, soția ta, Alicia.”

Am râs printre lacrimi.

Chiar și de dincolo de moarte, găsise o modalitate să mă tachineze.

Am desfăcut dosarul.

Primele pagini conțineau copii ale unor documente vechi, chitanțe și scrisori. Erau legate de un fond de sprijin pentru studenții la medicină proveniți din familii cu venituri mici.

Pe coperta dosarului scria:

„Proiectul Clara — O