șansă pentru viitorii medici.”
Am privit-o pe Elena.
— Ce este asta?
— Visul Aliciei, mi-a răspuns ea.
Am început să răsfoiesc paginile.
În ultimele luni, Alicia discutase cu mai mulți foști colegi, profesori și prieteni de familie. Își dorise să creeze o inițiativă prin care studenții fără posibilități materiale să primească ajutor pentru manuale, taxe și alte cheltuieli legate de studii.
Nu era o fundație mare și nici nu dispunea de sume impresionante. Era un proiect modest, aflat la început, pentru care Elena obținuse deja sprijinul câtorva persoane.
La finalul dosarului se afla o scrisoare adresată mie.
„Lucas, mama mi-a spus cândva că oamenii nu pot schimba întreaga lume dintr-odată, dar pot schimba lumea unui singur om. Ea a făcut asta pentru tine. Tu ai făcut-o pentru mine.”
Am simțit cum lacrimile îmi curg pe obraji.
„Nu am vrut să-ți las doar o amintire tristă. Nu vreau să te gândești la
Comments