zi dimineață, am mers la adresa pe care mi-o dăduse Elena.
Casa se afla pe o stradă liniștită, mărginită de copaci bătrâni. Avea o verandă mică și obloane albastre, iar în grădină creșteau trandafiri.
Mi-am amintit-o imediat.
Fusesem acolo o singură dată, când aveam doisprezece ani. Doamna Clara mă invitase să aleg câteva cărți din biblioteca soțului ei, care murise cu mult timp înainte.
Elena m-a întâmpinat la ușă.
— Intră, Lucas.
Casa mirosea a ceai și a lemn vechi.
Pe pereții holului erau fotografii de familie. Am recunoscut-o pe Clara într-una dintre ele, ținând în brațe două fetițe.
Una era Elena.
Cealaltă era Alicia.
Am simțit din nou acea durere apăsătoare din piept.
— Biroul mamei este sus, mi-a spus Elena.
Am urcat scările și am intrat într-o cameră luminoasă, cu rafturi pline de cărți. Lângă fereastră se afla un birou din lemn închis la culoare.
Pe el era așezată o
Comments