M-am căsătorit cu pacienta mea aflată pe moarte, deși știam că mai avea doar trei zile de trăit

acolo, în tăcere, până când am putut respira din nou fără să simt că mă sufoc.

— A pregătit toate astea când era atât de bolnavă? am întrebat.

— Da. În zilele în care avea putere, îmi dicta idei și mă ruga să contactez oameni. Uneori adormea la jumătatea unei propoziții. Când se trezea, voia să continuăm exact de unde rămăseserăm.

Elena a zâmbit printre lacrimi.

— Așa era Alicia. Chiar și atunci când nu mai avea aproape nimic, găsea ceva de dăruit.

Am privit dosarul.

— Vreau să ajut.

— Lucas, nu trebuie să hotărăști acum.

— Știu. Dar vreau. Nu ca să-mi plătesc vreo datorie. Și nu pentru că mi-a cerut ea. Vreau pentru că știu cum este să ai un vis și să nu ai bani să-l urmezi.

Elena a încuviințat.

— Atunci o să facem asta împreună.

În următoarele săptămâni, am început să lucrăm la proiect.

Am discutat cu foști profesori, cu reprezentanți