foarte departe.
Am continuat să citesc.
„Totuși, există un adevăr pe care nu ți l-am spus. Un adevăr pe care l-am descoperit înainte să ne cunoaștem și care m-a făcut să cred că unele întâlniri nu sunt întâmplătoare.”
Am întors pagina.
„Când aveam doisprezece ani, mama mi-a povestit despre un băiețel pe care îl cunoscuse cu mult timp în urmă. Un băiețel care visa să devină medic, deși familia lui nu avea bani. Mama spunea că nu întâlnise niciodată un copil atât de hotărât.”
Am privit din nou fotografia.
Femeia care mă ținea de umeri era doamna Clara.
Fusese bibliotecara din cartierul în care crescusem.
O femeie blândă, cu părul prins mereu într-un coc, care îmi permitea să rămân în bibliotecă și după închidere, atunci când acasă nu aveam lumină suficientă pentru a învăța.
Într-o iarnă, când aveam unsprezece ani, îmi cumpărase un atlas de anatomie din banii ei. Îmi
Comments