M-am căsătorit cu pacienta mea aflată pe moarte, deși știam că mai avea doar trei zile de trăit

spusese că fiecare vis mare începe cu cineva care are curajul să creadă în el.

Nu o mai văzusem de aproape cincisprezece ani.

— Clara era mama voastră? am întrebat-o pe Elena.

Femeia a încuviințat.

— Da. Mama noastră.

Am simțit că pământul se clatină sub mine.

— Dar… Alicia nu mi-a spus niciodată.

— Știu. A vrut să-ți explice. Numai că lucrurile au devenit complicate.

Am coborât privirea spre scrisoare.

„Mama a murit când aveam paisprezece ani. În ultimele luni de viață, vorbea adesea despre oamenii pe care îi ajutase. Dar cel mai mult vorbea despre tine, Lucas. Spunea că își dorește să afle dacă ai reușit să ajungi medic.”

Mi-au dat lacrimile.

„După moartea ei, am găsit într-o cutie fotografiile și scrisorile pe care le păstrase. Printre ele era și fotografia ta. Pe spate scrisese: «Lucas, viitorul doctor. Să nu uite niciodată cât de departe poate ajunge».”

Am întors fotografia.

Exact acele