că eu nu mai sunt lângă tine.”
Am început să tremur.
„Știu cât de mult suferi din cauza lui Andrei. Știu că îți este dor de el, chiar dacă nu recunoști.”
Am șters o lacrimă.
„Te rog să nu lași mândria să-ți fure și anii care ți-au mai rămas.”
Am continuat să citesc.
„Am aflat unde locuiește. Știu că avem un nepot. Și sper că într-o zi vei găsi curajul să mergi la ei.”
Scrisoarea continua.
„I-am povestit Ilenei despre voi. Dacă vei avea vreodată nevoie de un semn ca să faci primul pas, poate că ea te va ajuta să-ți amintești ce contează cu adevărat.”
Am lăsat hârtia pe masă.
— Dar cele patruzeci de minute? am întrebat.
Ileana a oftat.
— Asta nu ți-o pot explica așa cum ai vrea.
— Știați că va fi un incendiu?
— Nu.
Am privit-o atent.
— Atunci de ce mi-ați spus să aștept?
Bătrâna s-a uitat
Comments