— Mai avem o persoană în interior! a strigat pompierul. Bărbat, aproximativ treizeci și cinci de ani. Se pare că este tatăl copilului!

întâmplarea de pe șosea fusese un avertisment, o coincidență sau doar un gest inexplicabil al unei bătrâne.

Dar știam că nu voi mai irosi timpul care îmi rămăsese.

Andrei a fost externat după câteva zile.

Ioana s-a recuperat și ea.

Incendiul pornise, potrivit constatărilor făcute ulterior, de la o defecțiune electrică în zona bucătăriei.

Casa suferise pagube serioase.

Familia avea nevoie de un loc unde să stea până la reparații.

Într-o seară, l-am sunat pe Andrei.

— Fiule, am o propunere.

— Te ascult.

— Casa mea este mare. Prea mare pentru un singur om.

Andrei a tăcut.

— Tată…

— Nu trebuie să-mi răspunzi imediat. Dar aveți unde să stați cât timp vă reparați casa.

După câteva secunde, Andrei a spus:

— Putem veni să vedem camera pentru Matei?

Am început să plâng.

— Bineînțeles, fiule.

O săptămână mai târziu, casa mea era din nou plină de viață.

Matei alerga pe holuri.

Ioana gătea în bucătărie.