Andrei.
De serile în care îmi spunea:
— Vadim, nu vreau să plec de pe lumea asta fără să-mi văd nepotul.
Dar eu îi răspundeam mereu:
— Andrei nu vrea să ne vadă, Natalia. Nu putem să-l obligăm.
Acum aflam că soția mea găsise o cale să-i scrie copilului.
Fără să-mi spună.
La spital, medicii ne-au informat că Andrei și soția lui, Ioana, erau în afara pericolului imediat, dar aveau nevoie de supraveghere și tratament.
Ioana era conștientă.
Andrei încă se afla sub observație atentă.
Am rămas pe hol, cu Matei adormit lângă mine.
După aproape trei ore, o asistentă a venit spre noi.
— Domnule Popescu?
M-am ridicat imediat.
— Da.
— Fiul dumneavoastră este conștient. A întrebat de copil.
— Pot să-l văd?
— Pentru câteva minute.
Am intrat în salon cu inima bătându-mi nebunește.
Andrei stătea întins pe pat.
Avea o mască de oxigen și o perfuzie.
Fața îi era palidă.
Când m-a văzut,
Comments